Pe vremea fecioriei mele toti internautii gameri utilizau microfoanele prezente pe castile acestora, asta si pentru ca in acea perioada microfoanele “dedicate” erau vazute doar in situatii de genul studiouri de inregistrare audio sau posturi radio.

Da, la vremea respectiva fie utilizai microfonul prezent pe perechea de casti Plantronics A90, fie purtai microfonul in piept ca ginerele, asta daca erai mai avut si aveai in dotare o pereche de casti precum Icemat Siberia. Dar cu trecerea timpului, piata a evoluat teribil de mult si s-a impanzit pe mai multe ramuri.

A luat amploaie fenomenul de broadcasting, iar lucrul care atragea cel mai mult e ca oricine putea sa streameze de acasa, pentru prietenii sai online sau pentru a arata celorlalti skill-ul sau de gamer harcore. Practic, aveai nevoie de o conexiune la internet buna, un webcam sa-ti faca flacaii mutra si de un microfon.

Insa ca sa nu o iau complet pe aratura, azi raman axat doar pe partea audio, implicit pe microfon. Acum ceva ani s-a ajuns la concluzia ca microfoanele prezente pe castile de gaming sunt decente, dar nu ofera o calitate audio atat de buna cat sa fie impartasita si altora, cel putin nu celor care nu fac parte din inner circle.

Si variante nu prea existau, asta pentru ca cea mai buna o solutie din punct de vedere a calitatii audio era o platforma XLR, care chiar si in ziua de azi nu e chiar atat de accesibila pentru oricine.

Insa erau si cateva microfoane pe USB, dar care erau extrem de limitate atat din punct de vedere al configuratiei, cat si a calitatii audio redate.

Practic, aveai doar doua variante viabile daca te duceai spre conexiunea USB. Una oarecum accesibila ca pret, anume Behringer C-1U. Dar era si una ceva mai calitativa, dar simtitor mai scumpa, anume Audio Technica A2020 USB+. Dar merita investitia asta doar daca voiai sa profesezi cu adevarat aceasta cariera de broadcaster din propriul dormitor, fie efectiv nu aveai ce sa faci cu banii din portofel.

Si totusi, mai multi producatori de periferice de gaming au intrat si ei in hora asta. Unii au scos produse reusite. Unii nu. Ideea e ca fiind atatea variante pe piata, preturile n-au mai fost chiar atat de sus. In plus, cei care visau sa streameze acum 10 ani din propria camara, acum a crescut, au job si isi permit sa cumpere un microfon de cateva sute de lei.

Acum nu doar streamerii isi procura microfoane individuale. In ziua de azi isi cumpara microfoane si cei care s-au saturat ca tovarasii de pe Discord sa se tot planga de faptul ca atunci cand incepe ce vorbeasca parca bate vantul in casa.

Dar mai interesant e si faptul ca limitarea nu s-a oprit doar la gameri sau broadcasteri. Pana chiar si oamenii care lucreaza remote sau cei care stau foarte des in call-uri prefera sa-si imbunatateasca calitatea audio de pe Teams. Asta ca sa nu se mai planga subalternul ca nu a inteles exact ce i s-a cerut pentru ca a vajait microfonul.

Asa ca iata, azi ne lovim de Endorfy Solum Broadcast. In teorie un microfon, il realitate este vandut drept combo, impreuna cu un brat care cel putin la prima vedere, pare extrem de util, dar si aratos. Dar vedem unde ajungem la final.

 

 

Specificatii

Denumire produs	Endorfy Solum Broadcast
Tip microfon	Condenser
Mod captare sunet	Cardioid
Conectivitate	USB Type-C
Freq	20 - 20.000 Hz
Dimensiuni	270×611×112 mm
Port monitorizare	Da, Jack 3.5 mm
Software	Nu
Altele	- Shock mount - Pop filter intern - Cablu USB 3m - Iluminare RGB - Potentiometru Gain - Buton Mute/unmute
SRP	700 lei

 

Galerie foto

 

Calitate audio

Nu-s eu streamer, dar nici n-am voce de tenor. Insa cumva, mi-au trecut niste zeci de microfoane pe mana. Sau mai bine zis pe birou. Si nu iau in calcul microfoanele prezente perechea de casti. Mi-au trecut prin mana microfoane de la branduri cunoscute in piata de periferice de gaming precum Razer, HyperX, Blue, Audio Tehnica, dar si branduri ceva mai prietenoase cu bugetul utilizatorului precum SPC, Trust, Behringer sau altele.

Testul a fost scurt si la obiect in material. Practic, este vocea mea, cu geamul deschis pentru ca ma sufoc in apartament, iar pentru inregistrare am utilizat aplicatia Audacity, care deja este cunoscuta.

Microfon default, Gain 100%

Microfon default, Gain 40%

 

Nvidia Broadcast, Gain 40%

 

In mod default, microfonul capteaza aproape intreg sunetul de pe fundal. Se aud pasarile ciripind afara, asta pentru ca inregistrarea audio am facut-o la ora 06:00 AM. Daca as fi facut-o dupa ora 08:00 AM, probabil pe fundal s-ar fi auzit bormasina vecinilor mei din Salajan. Microfonul capteaza inclusiv “ragetul” unitatii. Insa pentru ultima nu ii reprosez acest lucru, asta pentru ca microfonul se afla destul de aproape de aceasta, plus in carcasa se invart 12 ventilatoare care nu au setata o curba tocmai silentioasa.

Am scazut gainul cu aproximativ 60%, cip cirip-ul inaripatelor de afara este aproape inexistent pe inregistrare, insa sunetul unitatii inca este prezent.

Si totusi, daca tot am in unitate la placa video din familia GeForce RTX, am zis sa incerc si cu aplicatia Nvidia Broadcast, tot cu gain-ul pe ~40%. Aici dispar aproape in totalitate sunetele de pe fundal, iesind in evidenta doar vocea mea suava.

Pe scurt, daca vrei sa utilizezi microfonul trebuie sa iti faci cateva setari. Lucrul asta nu este neaparat de blamat, pentru ca m-am lovit atat de des de acest lucru, inclusiv pe microfoane care au pret de lista dublu sau chiar triplu.

Practic, utilizatorul trebuie sa-si faca setari dupa necesitatile sale. Daca doar te joci si utilizezi Endorfy Solum Broadcast, filtrul din Discord este suficient. Daca streamezi, fie treci microfonul prin Nvidia Broadcast, fie te joci atat la gain-ul microfonului fizic, dar si in aplicatia in care streamezi, de pilda OBS. Asta ca sa nu-ti surzesti viewerul prea tare cum apesi la tastatura, mentosanul din gura sau cum te scarpini in barbie.

Daca il folosesti in call-uri, se repeta actiunea de gasirea gain-ului ideal sau pur si simplu bagi la inaintare Nvidia Broadcast, asta daca tot ti-ai luat o placa video la suprapret.

 

Concluzie

Sunt nitel impartit cand vine vorba de Endorfy Solum Broadcast. Din punct de vedere al calitatii audio, este ok. Nu este extraordinar, dar nici nu aveam asteptarile astea de la el. Cu niste mici tweak-uri, mai ales daca te-ai mai lovit de astfel de dispozitive in trecut, in cateva secunde poti face ca microfonul sa te inregistreze ca si cum ai fi o soprana intr-o debara. In sensul bun, evident.

Bratul este si el util, dar si mobil. Este putin cam firav, dar pana la urma i-am dat nota de trecere pentru ca mascheaza cablul USB, drept urmare am lipsa un cablu in vizor.

Extra, “mini” zona RGB care se poate modifica apasand un buton, dar si butonul de mute. Practic este cel de gain, doar ca apesi pe el, nu il rotesti.

Insa sunt si cateva lucruri care m-au dezamagit. Nu, nu este lipsa software-ului, asta pentru ca in cazul de fata, fiind vorba de un microfon prin conexiune USB, customizarea este extrem de limitata.

Cel mai mult m-a dezamagit constructia. S-a folosit efectiv doar plastic, lucru ce ii da pe alocuri un aer de produs ieftin. Lucru ce din pacate nu este adevarat.

Dar mai e si faptul ca unele finisaze sau “concepte” parca n-au fost duse la capat. Doua lucruri ce ma irita teribil sunt urmatoarele: faptul ca nu il poti scoate din shock mount (care este pur plastic) prea usor. Dar cel mai mult ma irita “vizual” faptul ca nu insurubezi in nuca pana la capat, pentru ca surubul de pe suport este lung, dar gaura de pe shock mount este de adancime mica.

Dar hei, poate am eu cerinte prea mari sau sunt mofluz ca Dinamo e doar pe 4 in playoff.