Razer Deathastalker este printre primele tastaturi de gaming reale de care m-am lovit in urma cu ceva ani, asta pentru ca la vremea respectiva nu aveai cine stie ce variatie pe acest segment de produse.
Prima a fost celebra Razer Tarantula, tastatura de care mi-e dor si in ziua de azi, asa ca Razer te rog sa-i faci un remake. Dupa ceva ani si dupa ce tastatura arata de parca a trecut printr-un razboi de neimaginat, usor am facut treceri catre alte tastaturi. Asta pentru ca la vremea respectiva imi gasisem mouse-ul si perechea de casti pe care doream sa le folosesc si sa ma simt confortabil cu ele, insa nu gaseam o tastatura care sa ma incante ca restul perifericelor.
Am trecut prin cateva tastaturi, inclusiv SteelSeries 6G v2, care desi era tastatura mecanica, nu m-a dat pe spate. Si intamplator am dat peste Razer Deathstalker Essential, care desi era o tastatura cu membrana intr-o perioada in care incepeau sa rasara cele mecanice, am facut click cu produsul celor de la Razer. Tastatura a fost utilizata zi si noapte ceva ani, la bine si la greu, la multikill-uri sau feed pe lane.
Practic, am pastrat-o pana s-a stricat. Sau mai bine zis am stricat-o, asta ca am varsat doza de bere pe ea. Culmea e ca desi mi-a placut atat de mult, nu era o tastatura la care te adaptai tocmai insant. Era o tastatura low profile, cu un wristpad de plastic la care trebuia ceva timp sa te adaptezi. Si cumva, am facut-o.
Acum, cand tastaturile de gaming cu membrana sunt o amintire pierduta in timp, dupa ce au lansat produse de succes precum Huntsman sau Blackwidow, Razer si-a adus aminte ca mai exista si alte preferinte in piata. Si probabil s-au scormonit prin portofoliu si au zarit Deathstalker, tastatura ce prin definitie putea fi rival pentru Logitech G915.
Constructie si utilizare
Am folosit ceva timp Logitech G915, asta pentru ca am avut un sample de preproductie cu aproximativ un an inaintea lansarii oficiale a produsului. Drept urmare, pot sublinia cu usurinta diferentele vizibile, asemanarile dintre cele doua produse si care castiga si unde.
In primul rand, Razer Deathstalker v2 Pro are o suprafata de aluminiu fina, ce din punct de vedere vizual arata superb. Problema este ca este o suprafata care se murdareste usor si iese extrem de mult in evidenta acest lucru.
Keycaps-urile in ambele cazuri sunt ABS, ambii producatori n-au implementat pe cele doua produse keycaps-uri double shot. Si asta pentru min e reprezinta o problema, pentru ca pe Logitech G915 am trecut prin doua seturi de keycaps-uri pana am renuntat definitiv la ea. De ce am trecut prin doua seturi de keycaps? Datorita transpiratiei si a grasimii de pe falange, efectiv topesc vopseaua de pe keycaps-urile de proasta calitate, indiferent ca vorbesc de cele prezente pe tastaturi de gaming sau de pe laptop-uri.
Al 2-lea motiv pentru care am trecut prin doua seturi de keycaps-uri este faptul ca prinderea de pe switch pentru keycap prezent pe Logitech G915 este lamentabil, asta pentru ca prinderea keycap-ului se facea doar in doua clips-uri. Si astfel te loveau in fata de doua mari probleme: keycap-ul avea un joc destul de mare, dar cea mai mare problema este faptul ca se rupeau usor.
Cei de la Razer au implementat pe Deathstalker v2 Pro keycap-uri cu clips clasic, tip Mx Cherry. Daca tot am pomenit de switch-uri, sa specific si faptul ca tastatura momentan este disponibila doar cu switch-uri linear, urmand spre sfarsitul anului sa fie disponibila si varianta cu switch-uri clicky.
Razer Deathstalker v2 Pro se simte bine in utilizare, switch-urile fiind comode atat in redactare, cat si in jocuri. Switch-urile prezente pe Razer Deathstalker v2 Pro se simt mult mai bine decat cele prezente pe Logitech G915, avand si o raza de actiune mai mica.
Un lucru in care castiga Logitech este faptul ca G915 are wakeup-ul instant, in timp ce pe Razer Deathstalker v2 Pro dureaza cateva secunde. Nu este un lucru major, insa este ceva ce merita subliniat.
Un alt capitol la care castiga produsul celor de la Razer este faptul ca incarcarea se face prin port USB Type-C, facilitand astfel o incarcare mai rapida.Insa exista si reversul medaliei, asta pentru ca Logitech G915 are o autonomie mai mare. De exemplu, Razer Deathstalker v2 Pro are o durata de utilizare de aproximativ 40 de ore cu iluminarea la intensitate 50%. Logitech G915 scoate tot cifra respectiva, dar cu iluminarea setata pe intensitate 100%.
Volume wheel-ul prezent pe Razer Deathstalker v2 Pro are o senzatie mai placuta in utilizare, fiind ceva mai “tactil” decat cel prezent pe Logitech G915. Ce lipseste langa volume wheel sunt tastele dedicate multimedia, fiind extrem de utile in utilizarea lui Logitech G915.
Comutarea interfatei este mai facila pe modelul celor de la Logitech. Acesta se efectua prin apasarea unui buton, in schimb pe Razer Deathstalker v2 Pro acesta se face face printr-un comutator prezent langa butoanele de profiluri si port-ul de charging USB Type-C.
Software
Razer Synapse este probabil cel mai cunoscut software de configurare a perifericelor de gaming. Si asta nu doar din pricina faptului ca da, Razer este un brand de renume, ci si datorita numeroaselor integrari in ecosistemul Razer Chroma.
In aplicatia Razer Synapse utilizatorul isi poate customiza perifericele Razer dupa bunul plac. In cazul in Razer Deathstalker v2 Pro acesta isi poate customiza iluminarea, macro-uri, setari individuale per buton si altele.
Si totusi, Razer Synapse are ceva probleme, chiar si dupa atata amar de timp. Desi cred ca spun asta mereu cand vine vorba de Razer, ce ma irita pe mine teribil cand vine vorba de Synapse este faptul ca daca se gandeste el sa-si faca update la aplicatie, poti sa-ti iei adio de la porturile USB pentru o scurta perioada de timp. Si asta se intampla indiferent ca ai conectate la aceste porturi periferice de la alti producatori, HDD-uri externe, rack-uri sau orice altceva.
Am patit acum ceva luni chiar sa las PC-ul pornit cateva ore cu procesorul activ de a face backup-uri de pe un HDD extern intr-un HDD conectat in rack USB, iar apoi cand m-am intors am vazut ca task-ul nu s-a finalizat pentru ca Synapse si-a facut update si mi-a taiat toate USB-urile.
Oricum, ignorand acest “feature”, chiar daca Synapse isi mai pune piedica singur din cand in cand, este un software ok.
Si totusi vad ca de ceva timp in Synapse este un mic clutter, anume imi “recomanda” anumite produse, lucru ce-l vad si in SteelSeries Engine. Ignorand ca-mi umple imaginea cu ceva in plus inutil, recomanda si produse care nu fac parte din categorii similare. In cazul de fata, imi recomanda o tastatura “memcanica”, iar la Razer Kraken V3 Pro imi recomanda Razer Deathadder Mini, produse din categorii diferite de preturi ce e destul de greu sa le vezi impreuna intr-un combo.
E bine ca totusi, de ceva timp au adaugat si procentajul bateriei in software, asta pentru ca pana acum ceva update-uri, vedeai doar simbolul bateriei si atat, trebuia sa citesti in stele sa stii cata baterie mai ai.
Concluzie
Desi produsul in sine Deathstalker este lansat cu mult inaintea lui Logitech G915/G815, trebuie sa confirm si eu faptul ca Razer Deathstalker v2 Pro seamana teribil de mult cu tastatura din portofoliul celor de la Logitech. Dar au facut-o mai buna pe alocuri. Practic, este un G915 cu implementare de 2022.
Deci da, per total Razer Deathstalker v2 Pro este modelul superior. Are un quality build superior, incarcare port USB Type-C si volume wheel mai placut in utilizare, dar si implementarea unor switch-uri optice low profile. Singurele lucruri unde castiga Logitech G915 este bateria si faptul ca exista mediakeys dedicate.
Dar era evident loc si de mai bine, mai ales cand ne uitam la pretul de vanzare al lui Razer Deathstalker v2 Pro, anume 250 euro. Asta si pentru ca cei de la Razer pretind ca avem in fata un produs premium. Si nu sunt complet convins de acest lucru.
Ce imi vine in minte prima data este faptul ca keycap-uri doubleshot nu trebuiau sa lipseasca, dar si o suprafata care nu raman amprentele instant pe ele. Si nu e neaparat problema ca raman amprente, problema e ca datorita suprafetei urmele de utilizare efectiv tipa, te zgarie pe retina.
