Intr-o perioada in care piata este sugrumata de puhoiul de producatori aruncati in jocul perifericelor de gaming, ma gasesc des pus pe ganduri si incerc, cat ma mai tine si memoria, sa-mi aduc aminte de vremurile trecute.
A trecut perioada in care deplang prezentul si imi este teribil de dor dupa vremurile apuse, se spune ca nu e bine pentru sanatatea mentala sa traiesti in trecut. Dar totusi, ce vremuri frumoase au apus. Mai ales ca ma uit acum pe calendar si peste aproximativ o luna se fac 13 ani de cand Razer a lansat primul model de Blackwidow Ultimate, care avea un pret de vanzare de doar 130 dolari.
E drept, banu’ avea alta putere atunci, dar si tehnologiile au avansat. Si ce mai e drept e ca Razer a mai scos pe alocuri niste refresh-uri al tovarasei Blackwidow Ultimate, probabil ultima tastatura mecanica din perioada romantica a acestul segment de produce.
In perioada respectiva era un mini razboi civil pe segmentul de mousi de gaming, toti producatorii se bateau in soareci care mai de care, iar tastaturile parca erau ale nimanui. Era oricum o piata in care lumea abia atunci descoperea tastaturile mecanice, pana atunci mai toti stateau pe acele periferice cu membrada de la Genius sau A4Tech.
Daca in ziua de azi suntem rasfatati cu volume wheels, media keys dedicate, command dial, hot swappable, dar si biroul inundat de lumina RGB, ei bine situatia nu a fost mereu asa. La inceputuri, tastaturile mecanice fie nu aveau iluminare deloc, fie aveau ceva monochromatic.
Razer avea iluminare verde, ca deh, asta era si culoarea logo-ului, Logitech era pe rosu, iar SteelSeries avea alb. Si totusi, cu timpul au mai evoluat chestiile. Desi implementarea iluminarii RGB era si inca este in ziua de azi infima ca diferenta de cost versus implementarea unei singure culori, producatorii s-au prins ca este un feature pentru care poti cere mai multi bani. E drept, cei de la Razer au investit ceva mai mult in acest domeniu, asta pentru ca “tehnologia” Razer Chroma are ceva implementari, inclusiv cu produse si jocuri care nu fac parte din catalogul lor.
Atunci nu aveam nici o varietate mare de switch-uri. Desi initial primul model de Razer BlackWidow Ultimate avea switch-uri de la MX Cherry, cu timpul Razer a inceput sa-si faca inhouse switch-urile, lucru ce e fain, iti tii atat costurile cat si calitatea in control, insa am chiar si in ziua de azi ceva nemultumiri cu nomenclatorul lor cand vine vorba de switch-uri.
Asta pentru ca desi alti producatori au avut decenta in a pastra compatibilitatea dupa culori, ei bine Razer au facut dupa cum i-au taiat capul. Asta pentru ca Razer Green sunt echivalente cu MX Cherry Blue, Razer Orange cu Cherry MX Brown, iar Razer Yellow cu Cherry MX Speed Silver.
Trasaturile switch-urilor Cherry au facut tranzitia si catre switch-urile Razer, cele Green sunt la fel de placute auditiv, dar te irita teribil cand esti obosit sau enerveaza pe oricine se afla pe langa tine si nu intelege de ce esti bovina si iti place asa ceva.
Daca chiar am pomenit de Razer Green – MX Cherry Blue, chiar recent am realizat de ce sunt switch-urile mele preferate. Da, de ceva ani am trecut switch-uri ceva mai silentioanse, dar chiar pana in ziua de azi ma extaziez nitel cand imi vine la review o tastatura cu astfel de switch-uri.
Cand eram mic ca orice familie din Berceni in perioada ’90 nu o duceam foarte bine financiar, iar bunica-mea chiar daca era asistenta la Budimex, avea side jobs in timpul liber, unul dintre ele era sa se duca sa faca curatenie la diverse persoane. A inceput prin a se duce la doctorii din spital, fie acasa, fie in cabinetul lor privat, ca apoi sa fie recomandata mai departe si altor cunoscuti, doar ca profesia lor varia de la avocati, notari si altele.
Sa zic ca aveam vreo 8 ani cand m-a luat tovarasa de manuta si m-a dus intr-o zi intr-un cabinet de avocatura ca sa-si faca datoria, fiind fortata oarecum de imprejurimi ca nu prea avea cu cine sa ma lase acasa. E drept, ajuta si faptul ca eram cuminte, doar ca puneam multe intrebari. Si ajung in acel cabinet, ma baga intr-o camera cu o cucoana care incerca sa-si faca datoria si scria la o masina de scris.
Nu are rost sa zic ca efectiv am fost captivat de masinarie, atat ca mecanism de utilizare, cum arata vizual, sunetul scos, dar nu in ultimul rand si rezultatul final. Am fost atat de captivat de masina de scris incat la ceva timp dupa ce familia a mai scos nitel nasul in lume, am primit cadou din partea unui unchi o masina de scris. Evident, functionala, insa saraca la scurt timp nici n-am mai bagat-o in seamna ca am descoperit PC-ul seniorului Spulber.
Ceva ani mai inainte, cam de cand aveam drept de vot, incepusem sa schimb perifericele aproape ca pe sosetele. Daca la mousepad m-am decis repede, pentru ca nu aveai prea multe variante, la soareci mi-a luat ceva ani. Cu chiu cu vai, am gasit combo-ul pe care am crezut ca o sa-l tin toata viata. N-a fost chiar asa, l-am schimbat iar dupa 3-4 luni, dar tot il consider progres.
Dar daca aveam macar o idee definita pe acest segment, perechea de casti pe care o aveam imi placea, unde puteam sa mai mut sa obtin atat un confort in plus, dar si un avantaj versus inamicul meu internaut? La tastaturi, evident.
Prima mea tastatura de gaming reala a fost o Razer Tarantula, care am cumparat-o inclusiv cu acel accesoriu tip lampa, pe care il tineam pornit cand dormeam. Da, am avut multi ani in care nu opream PC-ul ci doar stingeam monitorul sa nu-mi rupa ochii noaptea cand voiam sa ma bag sa dorm. Ca deh, curentul era ieftin atunci. In plus, nu-l plateam eu.
Dar totusi Tarantula imbatranise, incepuse deja sa nu arate asa frumos cum arata odinioara, asa ca am inceput sa rotesc tastaturi, insa prea putin succes. M-am lovit de prima versiune de Razer Deathstalker si mi-a placut. E drept, cel mai probabil a contribuit la acest lucru si ca incepusem deja sa lucrez zilnic pe laptop, iar design-ul ala low profile m-a uns pe suflet.
Dar m-a tinut doar cateva luni aceasta liniste psihologica in care nu simteam nevoia sa schimb iar periferice. Si da-i si cauta iar. Dupa cateva alte produse, tot nu eram multumit, desi intrasem deja in segmentul de tastaturi mecanice, cea mai de renume fiind SteelSeries 6G v2. Insa nu am fost multumit deloc, eram complet nelinistit, ce ma fac? Ma intorc la tastaturi cu membrada Gembird?
Da, am fost resemnat o perioada, pana intr-o zi cand un baiat care lucra la Asesoft, care era sotul unei colege de la marketing in cadrul firmei in care lucram, mi-a facut cunostinta cu Razer Blackwidow. Desi eram nitel reticient la inceput, ca apasam pe taste ca pe pacanele in fata sediului lor, mi-a dat-o acasa sa ma conving de ea. Si nu stiu ce a fost cu mine in spatiu deschis, poate datorita zgomotului din surdina sau altui lucru pe care nu mi-l pot explica nici acum, insa cand am ajuns acasa, am introdus tastatura in port-ul USB si am inceput sa tastez, m-a lovit sentimentul ala de nostalgie, parca aveam iar masina de scris sub buricele degetelor.
Si de atunci m-am atasat teribil de Razer BlackWidow, fiind tastatura mea preferata all time. Desi e o tastatura butucanoasa si simplista, are un appeal pe care uneori nu-l pot explica. Insa are si un built quality extrem de bun. Pai primele doua Blackwidow le-am scaldat des in bere si doze de cola si mereu credeam ca gata, isi vor da duhul. Din fericire a trebuit doar sa muncesc putin sa le curat si functionau ca noi.
Ma bucur ca a primit periodic versiuni noi, implicit si update-uri, chiar daca uneori acestea au fost impresionante, iar in alte dati au dezamagit. Insa Razer este un producator care invata din greseli, dar si care daca scoate un model prost al unui produs, urmatorul revamp al modelului o sa fie minim bun, de multe ori foarte bun. Au cateva exemple in catalog care sa ateste acest lucru.
Iar ca sa inchei, va las cu urmatoarea idee. Uneori poate nu ai nevoie de epilepsia RGB, chiar daca e mega fashion. Poate nu ai nevoie de butoane macro-uri, switch-uri de fite sau mai stiu eu ce features nebune. In multe situatii clasicul este ideal, ca la masini. Iubiti si tastaturile vechi.
