Am fost foarte posac in ultima perioada. FPS-uri m-am jucat mai putin spre deloc. CS:GO, joc pe care-l grind-uiam la greu in anii trecut, l-am abandonat total din noiembrie 2020.

M-am jucat oleaca niste Valorant, dar prin martie am abandoat si pista asta, nu m-a prins asa mult. Imi place ca sistemul de tras este foarte asemanator cu CS 1.6, serverele sunt aproape impecabile, dar ca nu pot trece peste ideea ca poate cineva sa-mi sara pe harta si sa-mi vina in spate. Exagerez evident, dar ati inteles la ce ma refer.

Iar in perioada asta efectiv m-am jucat doar niste Dota 2 Turbo sau jocuri in care pot sta idle cu orele, precum Football Manager. Initial, voiam sa-mi caut inlocuitor, un editor care sa testeze si sa scrie mousi. Mi se luase de jucat FPS-uri, dar si de testat si de scris mousi.

Am intrebat in stanga si-n dreapta daca ar fi cineva interesat. Am gasit cu greu cativa indivizi care macar schitau ca ar dori acest “rol”, insa experienta lor nu ma ajuta deloc. Nu aveam nici timp, nici starea necesara sa modelez un editor dupa bunul plac. Si asa ca a ramas in standby cautarea unui editor pe mousi de gaming.

Asta pana recent, cand stateam la o cafea cu un prieten si scotand pe gura cuvintele care in sinea mea nu le constientizam, am realizat ca mie in realitate inca imi mai place sa testez mousi, dar sa-i si scriu. Dar ca trebuie sa tweak-uiesc anumite chestii, ca sa nu-mi iau burnout singur dupa cateva saptamani/luni.

Sigur, know how-ul legat de mousi pe care-l detin nu s-a facut singur, jucandu-ma de nebun cateva luni si gata. Cu peste 150 de mousi testati, fie ei cumparati sau veniti la review, consider ca, desi doar din perspectiva unui jucator de FPS-uri, specific CS:GO, parerea mea mai poate conta macar pentru cativa utilizatori cand vine vorba de cel mai util periferic de gaming: mouse-ul.

Dar mi-am cantat destul in struna, e timpul sa ma intorc la oratania de pe birou.

In urma cu mai bine de 10 ani, cei de la SteelSeries erau un colos care nu credeai ca are cum vreodata sa-si piarda pozitia in piata, implicit sa clacheze.

Insa din pacate in realitate, in ultimii ani SteelSeries si-au pierdut mojo-ul. Catalogul lor de produse erau dedicate domeniului esports, in special dedicat jucatorilor de Counter-Strike. De la produse precum Kinzu, Sensei si altele, marele SteelSeries au inceput sa lanseze mousi cu senzori de proximitate, forme oleaca incomode, lucruri ce se abat de la “standardul” setat de catre ei cu ani in urma.

Astfel nici publicul nu a primit foarte bine produsele lansate de catre SteelSeries. Sau cel putin publicul care utiliza produsele celor de la SteelSeries. Asta pentru ca desi vrem sa recunoastem sau nu, o buna parte din utilizatorii oricarui producator de periferice au o atitudine de “cult following”, lucru fiind cel mai evident cand ne uitam la Razer.

Insa in ultimii ani, SteelSeries imi lasa impresia ca vrea sa-si revina.  Cu ultimele lansari au dat rateuri fix unde nu te asteptai, insa macar se straduiesc. Si daca tot incearca, cel mai probabil o sa le iasa intr-un final produsul ala care sa te lase cu gura cascata. Poate acesta sa fie SteelSeries Prime Wireless?

 

 

Utilizare

SteelSeries Prime Wireless l-am stresat aproximativ trei saptamani in sesiuni de deathmatch, 5vs5 sau 1vs1 in CS:GO. Am utillizat doar suprafete textile, anume: HyperX Fury S, SteelSeries QCK+ si Razer Gigantus v1.

Ca orice mouse pe care-l testez, l-am trecut pe 400 DPI si 1000 Hz si am inceput sa grind-uiesc ore intregi de CS:GO cu soarecul SteelSeries Prime Wireless.

 

Constructie

Dupa cativa mousi cu forma simetrica, SteelSeries au revenit, macar cu acest model, la o forma ergonomica pentru dreptaci.

Ca forma,aduce putin cu cu Intelli 3.0/Zowie EC, cel putin partea frontala-stanga, doar ca pe SteelSeries Prime Wireless inclinatia este mai abrupta decat pe mousii specificati anterior.

 

Mouse-ul vine dotat cu senzorul optic SteelSeries TrueMove Air, ce se vrea cel mai performant senzor pe care l-a folosit SteelSeries pana acum pe un mouse. Acesta duce pana la 18 000 DPI si are o viteza de tracking de 400 IPS.

SteelSeries Prime Wireless masoara 12.53 cm in lungime, 6.5 cm in latime si cantareste 80 de grame, avand greutatea indentica cu Logitech G Pro Wireless, iar switch-urile utilizate sunt Prestige OM 100m mecanice.

Carcasa este din plastic ABS si vopseaua utilizata este una mata, perfect pentru sesiuni de gaming lungi, chiar daca exista riscul sa-ti transpire mana.

 

Acumulatorul rezista pana la 100 de ore de utilizare, iar incarcarea se face prin cablul USB Type-C, cablu ce se gaseste in pachet. Ca si acest cablu, si dongle-ul wireless vine tot cu Type-C.

Skatez-urile utilizate sunt 100% Virgin Grade PTFE, ce asigura o utilizare lina si precisa indiferent de forta de frecare pe care utilizatorul o exercita asupra mouse-ului.

 

Butoane

Daca ignor switch-ul de on/off, SteelSeries Prime Wireless vine dotat cu 6 butoane: doua click-uri, un scroll, doua butoane laterale si un buton de toggle DPI ce se afla pe burta mouse-ului.

Click-urile sunt independente de carcasa. Insa exista o mica problema. In botul click-ului, raza de actiune este mica si forta care trebuie exercitata pentru a actiona click-ul este si ea la randul ei mica. Insa, in partea opusa, click-ul este greoi, lucru ce este culmea, intalnit la mousii care au click-ul “lung”, adica click-ul este o bucata intreaga din carcasa.

 

Mie imi place faptul ca butoanele laterale sunt mici si usor in interiorul carcasei, asta pentru ca eu nu folosesc acele butoane deloc pentru ca am momente cand le actionez din greseala in jocuri. Asta pentru ca acele butoane sunt bind-uite default sau mai rau, ceva ce nu-mi trebuie in joc si imi strica actiunea pe care vreau sa o execut.

Insa sunt multi utilziatori care folosesc acele butoane chiar zilnic, atat in jocuri, cat si in navirage web sau alte actiuni “casnice”. Si as vedea problematica utilizarea lor, in special a butonului “forward”.

Scroll-ul este unul fain. Nu este cel mai silentios scroll de care m-am lovit, insa nu este nici unul galagios. Se misca bine, se actioneaza cu o dificultate medie (click3), insa as fi preferat ca acesta (scroll-ul) sa fi avut striatii mai in relief. Acesta are si singura iluminare RGB de care dispune mouse-ul, iluminare ce sincer ce este complet inutila.

Acesta licurire cand e deconectat sau are bateria pe duca, insa poate emite si alte efecte, depinde de jocul pe care-l ai deschis. Personal, pe mine m-a distras de cateva ori cand imi licurea scroll-ul alta culoare decat cea cu care eram obisnuit, drept urmare i-am oprit aceasta iluminare din software.

 

Senzor

Senzor-ul SteelSeries TrueMove Air pare sa se miste frumos in jocuri, indiferent de suprafata textila pe care am utilizat-o.

Insa imi lasa impresia ca senzorul intra in sleep mai repede decat ar trebui. Exemplu context – CS:GO fiind un joc in care exista si momente in care actiunea este statica – se tine o pozitie fixa – cand imi iesea brusc un adversar dupa o perioada in care nu am “tras” de mouse, soarecul pleca, dar senzorul parca statea in loc pentru cateva milisecunde. Lucrul asta se intampla si la mouse-ul Logitech G Pro Wireless.

 

Software

Software-ul celor de la SteelSeries aparent a suferit cateva modificari in ultima perioada. Din SteelSeries Engine i-au schimbat numele in SteelSeries GG, iar mainpage-ul nu este cu produsele conectate, ci un mic clutter pe pagina, insa oarecum ordonat. In mare, e un mini shop SteelSeries, dar si o mica prezentare a produselor din catalog.

Partea de customizare a produselor SteelSeries se gaseste la Engine (ca denumirea anterioara a software-ului).

Software-ul pare utilizabil, avand o interfata usor de navigat prin ea. Insa are si software-ul asta niste mici hibe. Cea mai enervanta e ca, nu stiu nici valoric, dar nici procentual bateria ramasa a perifericului conectat.

 

Concluzie

Dupa atatea rateuri an dupa an, SteelSeries au nimerit-o in sfarsit. Partial cel putin. Cand pui denumirea unui produs “prime”, te astepti ca acel produs sa rupa norii.

Ei bine, nu e chiar asa. Nu este un produs rau, insa nu-si merita nici titulatura de “prime”. Sigur, dupa ani de zile in care SteelSeries ignora doleantele comunitatii si scotea mousi cu senzori de proximitate, soareci cu cabluri ce ii intalnesti doar pe mousi office sau cataroaie pe post de mousi, sigur, este un salt imens.

Dar SteelSeries e “way past his prime”. Practic, in clipa de fata, SteelSeries au ajuns si ei sa ofere un mouse wireless sa rivalizeze cu ceva de Logitech ofera din 2018.

Logitech G Pro X Superlight, dar si Razer Deathadder v2 Pro ii consider mousi superiori. Atat ca forma, cat si ca build quality. Avantajul e ca SteelSeries Prime e o idee mai ieftin.

Si sincer nu cred ca SteelSeries poate reveni, cel putin momentan, acolo unde si-ar dori. Cel putin pe segmentul de mousi de gaming. Prevad ca in urmatorii doi ani segmentul de mousi de gaming va fi dominat in continuare de cei de la Logitech. Iar in urma lor vor fi Razer, Vaxee si poate poate Zowie.